by Istoriografia comunistă a fost marcată de schimbări semnificative în abordarea și interpretarea istoriei, în funcție de perioada și contextul politic. În această privință, evoluția gândirii istoriografice comuniste poate fi ilustrată prin două concepte cheie: slavofilie și dacomanie. Aceste două abordări diferite au influențat modul în care comuniștii au interpretat și prezentat istoria, identitatea națională și cultura în diferite țări și perioade de timp.
Slavofilie: O Abordare Marxistă a Istoriei
În primele decenii ale comunismului, slavofilismul a fost o trăsătură distinctivă a gândirii istoriografice comuniste. Acesta era înrădăcinat în ideile marxiste, care puneau accentul pe lupta de clasă și importanța proletarizării societății. Slavofilismul comunist a subliniat solidaritatea între clase și internaționalismul proletar. În acest context, istoria națională era uneori tratată cu suspiciune sau considerată o relicvă a trecutului feudal.
Slavofilie și Internaționalismul Comunist
Slavofilismul a fost puternic legat de conceptul de internaționalism comunist, care promova unitatea muncitorilor din întreaga lume. De-a lungul acestui cadru, istoria a fost prezentată ca o luptă a claselor, în care naționalitatea sau etnia erau văzute ca elemente secundare. Cu toate acestea, slavofilismul a avut tendința de a sublinia cultura și istoria slavilor, deoarece aceștia erau considerați a fi o parte importantă a clasei muncitoare și a revoluției comuniste.
Dacomanie: O Abordare Naționalistă a Istoriei
O schimbare semnificativă în gândirea istoriografică comunistă a avut loc în perioada interbelică și mai ales după cel de-Al Doilea Război Mondial, odată cu creșterea influenței Uniunii Sovietice în Europa de Est. Acest moment a marcat o trecere de la slavofilie la dacomanie sau naționalism.
Promovarea Identității Naționale
Dacomania a fost o abordare care a pus accentul pe istoria și cultura națională. Aceasta a fost o reacție la tendințele internaționaliste și la influența sovietică care urmăreau să sublinieze identitatea națională și valorile culturale specifice fiecărei țări socialiste. În această perioadă, istoria națională a devenit un instrument important pentru promovarea sentimentului de identitate națională și consolidarea coeziunii interne în țările socialiste.
Adaptarea și Manipularea Istoriei
În timpul perioadei de dacomanie, istoria națională a fost adesea adaptată și manipulată pentru a se potrivi cu ideologia și obiectivele regimului comunist. Evenimentele istorice au fost reinterpretate sau prezentate într-un mod care să susțină agenda politică a partidului comunist. Aceasta a inclus, uneori, ignorarea sau distorsionarea aspectelor incomode ale istoriei naționale.
Exemplul României
Un exemplu notabil de trecere de la slavofilie la dacomanie poate fi observat în istoriografia comunistă a României. În timpul perioadei comuniste, au fost promovate aspecte ale istoriei românești care subliniau originile latine ale poporului român și eroii naționali care au luptat împotriva dominației străine. Această abordare a fost folosită pentru a consolida sentimentul de identitate națională românească și pentru a legitima conducerea comunistă.
Concluzie
Evoluția gândirii istoriografice comuniste de la slavofilie la dacomanie reflectă adaptarea și schimbările ideologice care au avut loc în cadrul regimurilor comuniste. De-a lungul timpului, accentul pe internaționalism și solidaritatea de clasă a evoluat într-o abordare mai naționalistă, care a promovat identitatea națională și cultura specifică a fiecărei țări socialiste. Această schimbare de perspectivă a avut un impact semnificativ asupra modului în care istoria a fost interpretată și prezentată în țările socialiste și a influențat în mare măsură conștiința istorică a popoarelor din acele țări.
